Limba franceză este o limbă indoeuropeană din familia limbilor romanice, anume din ramura de vest a acestora, unde, în grupul limbilor galoromanice, este una dintre limbile oïl. Franceza este vorbită în total de aproximativ 220 de milioane de oameni fie ca limbă maternă, ca limbă secundă sau ca limbă străină, în ţările membre, asociate sau cu statut de observatoare din Organizaţia Internaţională a Francofoniei (OIF), precum şi în alte câteva ţări din afara acesteia, ca Algeria sau Statele Unite ale Americii. Nu există date precise nici despre cei care au franceza ca limbă maternă. Numărul lor este estimat la 110 milioane. În clasamentul numărului de vorbitori ai diferitelor limbi, franceza este pe locul al VI-lea în lume şi pe locul al II-lea în Europa[4]. Franceza este limbă oficială în 29 de ţări, ocupând în această privinţă locul al II-lea după limba engleză.
Ca limbă străină, franceza este, după engleză, limba învăţată de cele mai multe persoane (120 de milioane), în majoritatea ţărilor. 5% din spaţiul Internetului ar fi ocupat de limba franceză, fiind pe locul 6-8 printre limbile cele mai folosite[5].
Franceza a evoluat din limba latină populară vorbită în Antichitate în jumătatea de nord a Galiei, devenind, în urma unui proces istoric îndelungat, dominantă pe tot teritoriul Franţei actuale şi în regiuni limitrofe ale unor ţări vecine. Începând cu secolul al XVII-lea, Franţa şi-a extins limba peste mări, în zone existente pe toate continentele, datorită expansiunii sale coloniale. Tot din secolul al XVII-lea şi până la începutul celui de-al XX-lea, graţie ponderii economice şi culturii Franţei, limba acesteia a fost principala limbă de comunicare internaţională. Deşi după Primul război mondial engleza a ocupat treptat locul I, franceza are în continuare un rol important în comunicarea la nivel mondial.